Handicap

Legea 118 din 1971 a stabilit că „cetățenii cu dizabilități congenitale și / sau dobândite (inclusiv) rezultatele permanente ale infirmităților fizice și / sau mentale și senzoriale care implică leziuni funcționale permanente, inclusiv progresive, incluzând nereguli psihice datorate oligofreniilor de natură organică sau

 dismetabolică, insuficiențe mentale care decurg din defecte senzoriale și funcționale care au suferit o reducere permanentă a capacității de lucru de cel puțin o treime, sau dacă au sub 18 ani, care au dificultăți persistente în realizarea sarcinile și funcțiile proprii vârstei. “

Civil nevalid: o persoană care a fost recunoscută cu „o reducere permanentă a capacității de muncă de cel puțin 1/3 sau, dacă este sub 18 ani, cu dificultăți persistente în îndeplinirea sarcinilor și funcțiilor vârstei lor”.

Orb civil: el este cel care are un reziduu vizual de cel mult 1/20 din ochi din care vede cel mai bine, chiar și cu corecție, sau un reziduu binocular perimetric mai mic de 10%.

Orb parțial: (douăzeci) pentru orbire parțială sau vedere scăzută, ne referim la o viziune reziduală egală sau mai mică decât o douăzecime la ambii ochi cu posibilă corecție; (decimist) înseamnă o viziune reziduală de 1/10 și 1/20 la ambii ochi cu posibilă corecție

Surzi civili: din 2005 înlocuiește definiția „surd și mut”. Este „afectarea senzorială a auzului afectată de surditate congenitală sau dobândită în timpul vârstei de dezvoltare care a compromis învățarea normală a limbajului vorbit”, cu condiția ca surditatea să nu fie exclusiv psihică sau dependentă de cauzele războiului, muncii sau serviciu. în sensul pensiei, se stabilește cerința privind pragul de auz echivalent cu o pierdere de auz egală sau mai mare de 75 decibeli.

Prin urmare, prin termenul de dizabilitate, ne referim la dificultatea în îndeplinirea unor funcții tipice ale vieții de zi cu zi sau a relațiilor din cauza unei deficiențe fizice, mentale sau intelectuale sau a unui deficit, a vederii sau a auzului. Este definit ca „civil”, deoarece nu derivă din cauze de serviciu, război, muncă și ia forma unui serviciu economic de natură bunăstare, la care se are dreptul, indiferent de orice plată a contribuției făcute.